Nicoláe
s.m. –
1. Nume propriu. –
2. (În expresia: sfîntul
Nicolae) Vărguță, liniuță cu care se
pedepsesc copiii. – Var.
Neculae, (Mold.)
Neculai, (Trans.)
Micula(e), dim.
Nae, Nicu(șor). Sl.
Nikolaje din mgr. Nιϰόλαος. Var.
Nicoară, din lat.
Nicolaus;
Miculae, prin încrucișare cu mag.
Miklos. Sensul al doilea se datorează
obiceiului de a
păstra liniuța în
spatele imaginii sfîntului.