vóie (-i),
s.f. –
1. Vrere, voință. –
2. Liber-arbitru,
bun plac. –
3. (Înv.)
Favoare,
trecere. –
4. Dispoziție, umor,
chef. –
5. Licență,
permis, autorizație. –
6. Libertate. Sl. (sb., slov.,
pol.,
rus.)
volja (Miklosich,
Slaw. Elem., 17; Cihac, II, 461; Conev 101; Tiktin), cf.
v(r)oi, vrea și
voios. – Der.
învoi, vb. (a
permite, a da autorizație; a acorda, a
concede; a consimți, a
admite, a
accepta; a
cădea de
acord, a se
înțelege; a da satisfacție; refl., a se
obliga, a se
angaja; refl., a se potrivi, a se
asorta, a se
simți bine);
învoială, s.f. (
acord, pact, compromis,
contract; concordie,
armonie);
învoitor, s.m. (lucrător în
acord);
volnic, adj. (
liber, independent, autonom), înv.;
volnici, vb. (a
elibera, a da
drumul, a
lăsa liber; a dezrobi), cf.
pol.
wolnić „a dezrobi”;
volnicie, s.f. (libertate, dezrobire; licență, autorizație,
permis), înv.;
nevolnic, adj. (mizerabil, nenorocit). Cf.
nevoie.