piátră (piétre),
s.f. –
1. Fragment de rocă
dură. –
2. Calcul, litiază. –
3. Grindină. – Mr., megl.
katră. Lat.
petra (Pușcariu 1303; Candrea-Dens., 1371; REW 6445), cf. it.
pietra, prov.
peira, fr.
pierre, sp.
piedra, port.
pedra. – Der.
pietrar (var.
petrar), s.m. (cioplitor în
piatră;
pește de rîu,
Aspre zingel;
pasăre, Saxicola oenanthe);
pietrean, s.m. (locuitor al
orașului Piatra-
Neamț;
pasăre, Saxicola oenanthe);
pietrărie, s.f. (carieră de
piatră;
meseria pietrarului; bijuterie cu pietre prețioase);
pietricele s.f. pl. (
joc de
copii);
pietriș (var.
petriș), s.n. (
piatră măruntă,
prund);
pietroi, s.m. (
piatră mare, stîncă);
pietros (var.
petros), adj. (cu
piatră;
dur,
tare;
rece, nemilos; varietate de cireșe);
pietroșel, s.m. (cînepar, Cannabina Krameri);
pietrui, vb. (a
pava);
pietruri, s.f. pl. (
produse chimice în
general; unguent);
împietri, vb. (a hotărnici; a
uimi, a
ului);
împietroșa, vb. (a întări).
Pietros (mr.
kitros)
poate reprezenta
direct lat.
petrōsus (Pușcariu 1317; Candrea-Dens., 1372), cf. it.
pietroso.