bătáie (bătắi),
s.f. –
1. Luptă,
bătălie. –
2. Ceartă, încăierare. –
3. Lovitură, plesnitură. –
4. Izbire,
lovire. –
5. Mișcare ritmică în
general, pulsație, palpitație. –
6. Hăituială, stîrnire a vînatului. –
7. Bombardament. –
8. Distanță pînă la care
poate ajunge un proiectil,
rază de acțiune. –
9. Acțiune
directă. – Mr.
bătal’e „piuliță”. Lat.
battālia,
formă redusă de la
battuālia (Pușcariu 194; REW 995; Candrea-Dens., 147;
DAR); cf. it.
battaglia, v.
lom.
bataia, prov.,
port.
batalha, fr.
bataille, sp.
batalla,
alb.
bëtajë. Teoretic se
poate adapta la toate întrebuințările și
nuanțele vb.
a bate; cf. și
bătălie. Der.
bătăiaș, s.m. (hăitaș);
bătăios, adj. (
căruia îi
place să se
bată);
bătăiuș, s.m. (bătăuș; polițai; titirez, hădărău de
moară). – Din
rom. pare a proveni
alb.
bëtajë „
teamă” (G. Meyer 34).