jitár (jitári),
s.m. –
Persoană angajată să
păzească semănăturile. Sl. (bg.,
rus.)
žitarĭ, din sl.
žito „grîu” (Miklosich,
Slaw. Elem., 22; Miklosich,
Lexicon, 198; Cihac, II, 160; Conev 68). – Der.
jităreasă, s.f. (
nevastă de jitar);
jitărie, s.f. (
locuința jitarului;
impozit);
jitărit, s.n. (
consum,
drept);
jitniță (var.
jigniță), s.f. (
hambar), din sl.
žitĭnica, cf. bg.,
rus.
žitnica (Miklosich,
Slaw. Elem., 22; Cihac, II, 160; Conev 81);
jitnicer (var.
jignicer), s.m. (înv.,
dregător care avea
grijă de
magaziile cu grîne
ale armatei sau
ale curții domnești);
jitnicereasă (var.
jitniceroaie), s.f. (
nevastă de
jitnicer).
Jetui, vb. refl. (Trans., a se
umfla, a se
ghiftui),
pus în
legătură de Drăganu,
Dacor., IX, 209, cu
cuvintele precedente, pare mai
curînd o var. de la
ghftui, ca
jilău față de
gealău sau
jirav față de
ghirav,
firav.