MONOTÓN, -Ă
adj. 1. (
Despre sunete, melodii; adesea adv.) Care păstrează mereu același
ton,
lipsit de
variere în
intonație. ♦ (
Fig.)
Uniform, fără
variație; plictisitor.
2. (
Mat.; despre șiruri de numere sau despre funcții) Care este fie crescător, fie descrescător. [< fr.
monotone, cf. lat.
monotonus, gr.
monotonos <
monos –
unic,
tonos –
ton].