vb. I. tr., intr. A trage cu mitraliera (asupra unui obiectiv). [Pron. -li-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind, var mitraia vb. I. / cf. fr. mitrailler, it. mitragliare].
s.f. pl. Sfărâmături, bucăți de oțel cu care se umpleau în trecut unele proiectile pentru tunuri și care se spărgeau imediat la ieșirea din țeavă. [Sg. mitralie. / cf. fr. mitraille, it. mitraglia].
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies. Mai multe detaliiOK