GRÁȚIE
s.f. 1. Gingășie,
finețe,
eleganță (în
atitudini, în
mișcări). ♦ (
La pl.)
Atitudini, cuvinte drăgălașe; drăgălășenii, farmece. ♢
A intra în grațiile cuiva = a
obține bunăvoința cuiva.
2. (
Rel.) Dar, ajutor
supranatural pe care
divinitatea l-
ar acorda oamenilor pentru a se mântui.
3. Fiecare dintre
cele trei
zeități feminine care
personificau amabilitatea, veselia, bucuria și frumusețea în
mitologia greco-
latină. //
prep. Cu ajutorul, datorită, mulțumită. [
Gen.
-iei. / < lat.
gratia, cf. it.
grazia].