zid (-duri),
s.n. –
1. Element de construcție vertical, fortificație, îngrăditură. –
2. Perete. – Megl.
zid. Sl.
zidŭ (Miklosich,
Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 472; Conev 79), cf. bg., sb., cr., slov.
zid. – Der.
zidar, s.m. (muncitor care execută zidărie), din sl.
zidarĭ, cf. sb., slov.
zidar;
zidărie, s.f. (
meseria zidarului; construcție de zid);
zidărit, s.n. (zidărie);
zidi, vb. (a
ridica un zid; a construi, a
lucra, a
edifica, a
fabrica, a
înălța; a
făuri, a
crea); din sl.
zidati;
ziditor, s.m. (întemeietor, constructor);
ziditură, s.f. (
clădire; creație).