sgribulí (-lésc, -ít),
vb. refl. – A se strînge, a se ghemui, a se încovriga de
frig sau de
teamă. – Var.
zgribuli, scriburi, screbuli, screburi. – Mr.
gribuire „a se încovoia”. Creație expresivă (Meyer-Lübke,
Zrph., 1923, 228). S-a mai explicat prin sb.
škrebatati „a
plesni” (Cihac, II, 343), prin slov.
zgrbiti „a se încreți” (Tiktin), prin slov.
zgrbljen „încrețit”, rut.
dryguliti „a tremura” (Densusianu,
GS, I, 164), prin bg.
skribicam (Conev 95), prin mag.
görbűlni (Giuglea,
Dacor., III, 625), germ. med.
griuwel „
frică” (Giuglea,
Dacor., III, 380). – Der.
sgribulici, s.m. (varietate de țînțar, Chironomus leucopogon), numit
așa pentru că tremură pe
picioare;
sgriboi, s.m. (
pește, Acerina cernua), datorită mobilității aripioarei sale dorsale;
sguli, vb. refl. (Trans., Mold., a se strînge, a se pipernici), a
cărui der. nu pare
clară.