zeflemeá (-éle),
s.f. – Ironie
ușoară,
luare în rîs,
glumă. Tc.
zevklenme (Șeineanu, II, 388). – Der.
zeflemisi, vb. (a
lua în rîs, a ironiza);
zeflemisist, s.m. (
persoană care ia în rîs);
zeflemisitor, adj. (care zeflemisește). Aceleiași
familii îi aparține
zefliu, adj. (glumeț,
vesel), din tc.
zevkli.