zăveásă (-ése),
s.f. –
1. Perdea. –
2. Covor,
scoarță. – Var.
zaveasă, zăveadă, zăvează, zăvastră. Sl.
zavĕsa (Miklosich,
Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 470). Var.
zăvadă, zăvat, se folosesc cu sensul de „
țarc,
ocol”, cf. pentru semantism
perdea. – Der.
zăvădar, s.n. (bîrnă de
sprijin al
vetrelor de la stînă).