zaráf (-fi),
s.m. – Cămătar. bancher. – Mr.
săraf, megl.
zăraf. Tc. (arab.)
sarraf (Roesler 592; Șeineanu, II, 386; Ronzevalle 110), cf. ngr. ζαράφι,
alb., bg., sb.
saraf. – Der.
zărăfie, s.f. (localul
zarafului; cămătărie);
zaraflîc, s.n. (
schimb, speculație cu
bani).