vúltur (-ri),
s.m. –
1. Acvilă (Aquila). –
2. Vultan,
zăgan (
Vultur). – Var.
vulture, hultur(e). Mr.
vultur, megl.
văltur. Lat.
vŭltŭr (Pușcariu 1923; REW 9466), cf. v. fr.
voutre, sp.
buitre, port.
abutre. Dubla der., de la
vultur și de la
vulturius, pentru a explica diferența de accent (Pușcariu,
ZRPh., XXVII, 738; REW 9467; Byck-
Graur 22) nu pare convingătoare. – Der.
vultan (var. Mold.
hultan), s.m. (
vultur), a
cărui der. nu este
clară;
vulturariu, adj. (rapace),
rar;
vulturesc adj. (de
vultur);
vulturește, adv. (ca
vulturul);
vulturică (var.
vulturoancă, hultenioară), s.f. (
plantă,
Hieracium pilosella). Din
rom. provine bg.
vúntur (Capidan,
Raporturile, 218).