virán (-nă),
adj. – Părăginit, nelucrat, necultivat. – Mr.
virane. Tc. (per.)
viran „
deșert” (Șeineanu, II, 378; Lokotsch 2163); se
zice numai despre
terenurile de
clădit din zonele urbane. – Der.
viranea, s.f. (
paragină, pîrloagă), din tc.
virane,
sec. XVIII, înv.