víntre
s.f. –
1. Burtă,
stomac. –
2. Diaree. Lat.
ventrem (Pușcariu 1899; REW 9205), cf. vegl.
viantro, it., prov., fr., cat.,
port.
ventre, sp.
vientre. Puțin folosit în literatură,
deși are circulație
aproape generală în
limba populară (
ALR, I, 43). – Der.
vintriș, adj. (
oblic);
suvintri, vb. (a
tunde lîna oilor de pe burtă);
ventrilică, s.f. (ventricea, Veronica
officinalis, V. Tournefortii), cf.
vrătilică.