urdiná (-n, át),
vb. –
1. (Înv.) A
merge des undeva, a
face un
drum de repetate ori. –
2. A avea diaree. – Mr.
urdin(are) „a
porunci, a
comanda”, megl.
ordin(ari) „a ordona”. Lat.
ordĭnāre (Pușcariu 1826; REW 6090). Legătura cu sl.
lijati „a
topi” (Cihac, II, 440) nu este posibilă. – Der.
urdinare, s.f. (diaree);
urdiniș, s.n. (deschizătură,
gură de
stup). În Mold.