urciór (-oáre),
s.n. –
Mic furuncul de la
rădăcina genelor. – Var.
ulcior. Mr.
urcior, ulcior. Lat.
hordĕǒlus (Candrea-Dens., 1289;
Pascu, I, 137; Tiktin; REW 4179), cf. it.
orzaiuolo, prov.
orzal, cat.
ursol, sp.
orzuelo,
port.
torçol; fonetismul
indică o confuzie cu
urcior „
vas”.
Uz general, mai
puțin în
Banat (
ALR, I, 16).