undí (-désc, -ít),
vb. – A pescui cu undița. Sl.
ąditi (Tiktin). – Der.
undiță, s.f. (
vargă de pescuit), mr.
uniță, din sl.
ądica (Miklosich,
Slaw. Elem., 54; Cihac, II, 439; Byhan 323; Conev 74), cf. bg.
vădica (› megl.
vondiță);
unghiță, s.f. (undiță), în Trans., pare var. dialectală (după Byhan 323 și Conev 52, din sl.
ągricĭ).