túse
s.f. –
Act respirator reflex cauzat de îmbolnăvire. – Var. Mold.
tusă. Mr., megl.
tuse. Lat.
tūssis (Pușcariu 1781; REW 9016), cf. it.,
port.
tosse, prov., cat., sp.
tos, fr.
toux. – Der.
tuși (mr.
tuședz, tușire), vb. (a avea un
acces de
tuse), din lat.
tussῑre (Pușcariu 1782; REW 9015), cf. it.
tossire, engad.,
port.
tussir, prov., cat.
tossir, v. fr.
toussir, sp.
toser, cuvînt de
uz general (
ALR, I, 146);
tuset, s.n. (
acces de
tuse);
tușit, s.n. (access de
tuse);
tușitură, s.f. (
tuse).