turná (torn, -át),
vb. –
1. (Înv.) A se întoarce, a se inapoia, a
veni înapoi. –
2. A
vărsa, a împrăștia un
lichid. –
3. A pune în
pahare vin sau altă băutură. –
4. (Impers.) A
ploua cu
găleata. –
5. A
topi, a modela. –
6. A
crea, a
făuri, a inventa. –
7. A
face, a
fabrica. –
8. (Arg.) A reține, a aresta. – Mr.
tornu, turnai, turnare, megl.
torn, turnari, istr.
tornu. Lat.
tornare (Philippide,
Principii, 48; Șeineanu,
Semasiol., 163; Pușcariu 1748; REW 8794), cf. it.
tornare, prov., cat., sp.,
port.
tornar, fr.
tourner. Pentru evoluția semantică, cf.
vărsa, sp.
verter. – Der.
înturna, vb. (a da înapoi, a se întoarce; a ocoli, a
schimba direcția, a se roti; a înapoia, a restitui; a
opri, a deține, a conține);
înturnat, s.n. (cotitură, regres);
înturnător, adj. (carecare
face să cotească sau să se rotească);
înturnătoare, s.f. (regres, restituire), înv.;
turnat, adj. (
pus în
pahare; modelat, alipit; potrivit,
dichisit);
turnător, s.m. (care
topește metal);
turnătorie, s.f. (topitorie);
turnătură, s.f. (
act magic care se execută aruncînd
apă în
calea cuiva);
turnăței, s.m. pl. (varietate de tăiței);
răsturna, vb. (a trînti; a da
jos, a tăvăli);
răsturnător, adj. (care răstoarnă);
răsturniș, s .n. (
coastă abruptă). Der. neol.
turnant, adj., din fr.
tournant;
turnesol, s.m., din fr.
tournesol; turneu, s.n. (
voiaj, expediție, se
spune mai
ales despre călătoriile de inspecție sau despre
cele ale companiilor teatrale), din fr.
tournée;
turnir (var. înv.
turner), s.n., din germ.
Turnier;
turnură, s.f., din fr.
tournure.