trăgán (-ne),
s.n. – Adenită, mai
ales la
animale. Origine incertă. Se consideră
drept der. din ngr. τράγανον „cartilaj” (Cihac, II, 707; Tiktin; Candrea; Gáldi,
Dict., 263),
dar semantismul nu
apare clar.
Poate a existat o confuzie cu ngr. θράϰα sau θράϰια „
jar, jăratic”, cf.
antrax „
cărbune” și „tumoare” și
carbunco. Der. din gr. τράχαλος „
ceafă” (Diculescu,
Elementele, 431), nu este probabilă.