toápsec (-ce),
s.n. –
Venin. – Var.
toapsăc. Lat.
toxĭcum (Tiktin; Candrea; REW 8818), cf. it.
tossico, logud.
tosku, prov.
tueisec.
Sec. XVII,
rar; pare cuvînt moștenit, luînd în considerație
dubiile lui Tiktin. – Der.
topseca (var.
topsăca, întopseca), vb. (intoxica, învenina), din lat.
(in)toxicare;
topsecos (var.
topsăcos), adj. (înv., toxic);
topsicătură, s.f. (intoxicație, otrăvire), înv.