TIMBAL,
timbale, s.n. În gastronomie, mulă (vas de metal sau de porțelan) rotundă și înaltă, în care se realizează, se dă la cuptor și se servește un preparat delicat; prin ext.,
a) preparat (de legume,
orez etc.) realizat într-un astfel de vas, dar ceva mai mic,
copt în bain-marie, apoi demulat și servit ca
antreu sau garnitură, păstrând forma de țimbal;
b) preparat, sărat sau
dulce, servit într-o
coajă (realizată din aluat
copt) de forma unui timbal (ca o mică salatieră). var.
tambal; din fr.
timbale.