țigắu (-áie),
s.f. – Varietate de
oi cunoscută prin finețea
lînii. Origine incertă. Se pare că trebuie
pornit de la o calificare a
animalului, mai
curînd decît a
lînii sale; în
așa fel ca să ne gîndim la o deformare a lui
țiglău;
dar explicația semantică ne
scapă. Der. propusă de Cihac, II, 534, din mag.
cikyuh „varietate de
oi din Asia”, sau de Diculescu,
Elementele, 438, din gr. σιγαλόεις „
moale” pare și mai îndoielnică.
Țîgîi, s.m. (insectă, Hylobius abietus) pare să confirme
prima ipoteză.