tíflă (-le),
s.f. –
1. Gest batjocoritor constînd din apropierea
degetului mare de vîrful
nasului mișcînd în acest
timp celelalte
degete. –
2. (Înv.)
Noroc,
belșug, prosperitate. Ngr. τύφλα, cu
primul sens (Roesler 577; Cihac, II, 706; Tiktin;
Pascu, II, 56; Candrea; Gáldi 261). Sensul al doilea se explică prin semnificația ngr. „orbire, halucinație”.