telál (-li),
s.m. –
1. Crainic. –
2. Vînzător ambulant. –
3. Peticar, rufar. – Mr.
tileal, til’an, megl.
tilal. Tc.
tellal, din arab.
dellal (Șeineanu, II, 353; Roesler 603), cf. ngr. ντελάλης,
alb., bg., sb.
telal. – Der.
telal-bașa, s.m. (înv.,
șeful telalilor), din tc.
telal-bași;
telaliță (var.
teleliță, teleloaică), s.f. (vînzătoare ambulantă de
haine vechi);
telalîc, s.n. (îmdeletnicirea
telalului), din tc.
tellalik.