tîlc (-curi),
s.n. –
1. Interpretare. –
2. Comentariu, explicație. –
3. Semnificație, sens. Sl.
tlŭkŭ (Miklosich,
Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 400). – Der.
tîlcovanie, s.f. (interpretare, exegeză), înv. din sl.
tlŭkovanije;
tîlcos, adj. (Basar., povestitor, care istorisește cu
plăcere);
tîlcui, vb. (a interpreta, a explica, a
comenta; a
traduce), din sl.
tlŭkovati;
tîlcuitor, s.m. (interpret; exeget).