tăbuéț (-țe),
s.n. –
1. Săculeț,
traistă. –
2. Poreclă dată
persoanelor îndesate. –
3. (Trans.) Husă. Origine incertă.
Poate în legătură cu
tărbuc; după opinia lui Tiktin, care mi se pare mai
puțin sigură, din sl.
tobolĭcĭ,
poate prin intermediul sb.
tobo(l)ca. În Mold. și Trans. – Der.
tăbeică (var.
tebeică), s.f. (Munt., săculeț);
tăbîltoc (var.
tăbultoc, tăboltoc, tobîltoc), s.n. (
sac, tăbeică), cu suf. expresiv (după Lacea,
Dacor., IV, 781, din
săs.
Doppeltuch).