tărăbói (-oíuri),
s .n. –
Zarvă, gălăgie,
larmă. Origine incertă, probabil expresivă. S-a propus
ceh.
tarabiti se „a
face zgomot” (Cihac, II, 401);
tarabă (Tiktin);
alb.
tërboj „a
turba” (Capidan,
Dacor., III, 763). Nici una din
aceste soluții nu pare posibilă.