sucí (-césc, -ít),
vb. –
1. A învîrti, a roti. –
2. A înșuruba. –
3. A întoarce, a
face să se întoarcă. –
4. A
scrînti, a luxa o articulație. –
5. A
face sul, a bobina. –
6. A
schimba direcția, poziția. –
7. (Cu pron.
o) A tergiversa. –
8. (Refl.) A se
grăbi, a se agita. – Mr.
șuțăscu, șușire, megl.
suciǫs. Sl.
sukati, sučą (Miklosich,
Slaw. Elem., 47; Cihac, II, 378), cf. bg.
sučă, sb., slov.
sukati,
rus.
sučitĭ. – Der.
suceală, s.f. (întorsătură);
sucit, adj. (întors; capricios, nemulțumit; ciudat, bizar);
sucitor (var.
ciucitor), s.n. (vergea,
sul de
lemn pentru
întins aluatul; rulou);
sucitoare, s.f. (sucitor,
capîntortură, Junx torquilla);
sucitură, s.f. (
faptul de a
suci; întorsătură; cotitură; cablu,
funie; entorsă;
capriciu), din sl.
rasukati, sau din
suci, cu pref.
răs-;
răsucea (var. Trans.
răsucă, răsucătoare), s.f. (un
fel de
fus);
răsuceală, s.f. (
sucire);
răsucitor, adj. (care răsucește);
răsucitoare, s.f. (opritoare la
ferăstrăul de
mînă);
presuceală, s.f. (
bucată de
lemn cu cîrlig metalic care
ajută la împletirea
nojițelor). – Din
rom. provine bg.
rasučală „batic” (Capidan,
Raporturile, 224).