stroh (-huri),
s.n. – Resturi de
paie. – Var.
ștroh. Germ.
Stroh „
paie”. Tiktin
respinge acest etimon, bazîndu-se pe pronunțarea aspirată a finalei
rom.;
dar cf.
șuh ‹ germ.
Schuh. Probabil că trebuie să se
pornească de la o pronunțare germ. dialectală cu
h aspirat. – Der. din sl.
*sŭtrochŭ ‹
sŭtreti „a
mărunți” (Tiktin; Candrea) este mai
puțin probabilă. În Mold. și Bucov. – Der.
strohăi, vb. (a se curăța de stroh);
străiac, s.n. (Mold., Trans.,
saltea), din germ.
Strohsack (Candrea).