stricní (-nésc, -ít),
vb. –
1. A sîngera, a
lua sînge de la un
animal. –
2. A înțepa, a
împunge. –
3. (
Banat) A zgudui. –
4. A
striga, a
răcni. Sl.
strŭknąti „a înțepa” (Tiktin). – Der.
stricnea (var.
stricneală), s.f. (trocar,
cuțit special pentru a
lăsa sînge la
cai);
stricnitură, s.f. (împunsătură; înjunghietură, înțepătură).