strecurá (-cór, -át),
– vb.
1. A
trece prin
sită, printr-o țesătură etc. un
lichid. –
2. A
limpezi, a purifica, a rafina. –
4. (Refl.) A se fofila, a se furișa, a se
băga. – Var.
străcura. Mr.
stricor, stricurare. Lat.
cōlāre, prin intermediul *
transcōlāre (Cipariu,
Gram., 368; Meyer,
Alb. St., IV, 110) sau
extracōlāre (Pușcariu 1650). Rezultatul
stre- (în
loc de
stră-) este normal, și nu trebuie explicat prin intermediul lat.
stĕrcǒrāre „a îngrășa cu bălegar”(Candrea; cf. Tiktin). Mai
curînd se datorează unui contact semantic cu
între, printre, deoarece
strecura înseamnă „a
trece”. – Der.
strecurătoare, s.f. (
obiect prin care se strecoară un
lichid);
strecătoare, s.f. (strecurătoare), probabil prin confuzie cu
trece, cf.
trecătoare (altă opinie la
Graur,
Rom., LIII, 384).