stihíe (-íi),
s.f. –
1. Element. –
2. (
Rar) Fastasmă, viziune. – Mr.
stihiu „fantasmă”. Mgr. στοιχεĩον, parțial prin intermediul sl.
stichija (Roesler 576; Murnu 53; Conev 105;
Graur,
BL, IV, 117; cf. Vasmer,
Gr., 137). Este dubletul lui
stafie (var. Mold.
stáfie, stahie), s.f. (fantasmă, viziune, nălucă).