stih (-huri),
s.n. –
1. Vers. –
2. Verset. –
3. Poezie. – Mr.
stih. Mgr. στίχος (Roesler 576; Murnu 53; cf. Vasmer,
Gr., 137), cf. sl.
stichŭ. – Der.
stihoavnă, s.f. (cîntare bisericească la sfîrșitul
vecerniei) din sl.
stichovĭna;
stihui, vb. (a
compune versuri, a versifica);
stihuitor, s.m. (versificator);
stihiră, s.f. (cîntare la slujba de
dimineață), din mgr. στιχηρόν;
stihotvoreț, s.m. (înv.,
poet), din
rus.
stichotvorec.