stenahoríe (-íi),
s.f. –
1. Necaz, perplexitate. –
2. Neliniște, nemulțumire, indispoziție,
apăsare. Ngr. στενοχωρία (Tiktin; Gáldi 256). – Der.
stenahorisi, vb. (a
goni, a încolți; a oprima), din ngr. στένοχωρῶ, aorist στενοχώρισα;
stenos, s.n. (înv., opresiune), din ngr. στένωσις.