stăurá (-r, át),
vb. (Trans.) A
privi cu
teamă sau cu
mirare, a se minuna. Origine necunoscută.
Ar putea fi cuvînt identic cu
a astăura, vb. (
Banat, a pîndi, a urmări), pe care
DAR îl derivă de la
staur „
grajd”, presupunînd că înseamnă „a urmări din
grajd”,
ipoteză greu de
admis.
Poate în
loc de
sgăura ‹
sgău, cf.
sgîi.