stârmínă
,
stârmíni, s.f.
1. (înv. și reg.) deal stâncos, stirmnic;
stâncă cu
coaste înalte și abrupte; prăpastie, râpă.
2. (reg.; în forma:
strimină) scobitură, adâncitură în malul unei ape, în care se adună
peștii.
3. (reg.) băltoacă.
4. (reg.) teren îmbibat cu apă; teren mlăștinos.
5. (reg.; în forma:
starmină) localitate deluroasă, păduroasă și prăpăstioasă.
6. (reg.; în forma:
stârnim) pădure deasă și neumblată.
7. (reg.) drum cu multe
coaste.