spătár (-ri),
s.m. –
Boier de rangul întîi,
șef al armatei; în Mold.
era pîrcălab de Cernăuți. –
Spătarul al doilea,
boier de rangul
doi, locțiitorul
spătarului. Mgr. σπάθαριος (Roesler 576; Murnu 52). – Der.
spătăreasă, s.f. (
nevastă de
spătar);
spătărel, s.m. (militar în subordinea
spătarului);
spătări, vb. (a exercita slijba de
spătar);
spătărie, s.f. (slujba și sediul
spătarului;
sala tronului; închisoare);
spătăresc, adj. (al
spătarului).