sovón (-oáne),
s.n. –
1. Văl. –
2. (Trans., Bucov.)
Giulgiu. – Var.
săvon, zovon, zăvon. Origine îndoielnică. Din ngr. σάβανον „
giulgiu” (Cihac, II, 713), cf.
alb., bg.,
rus.
sávan pare dificilă fonetic.
Ar putea fi contaminat cu
zăbun, mai
ales că Scriban dă diferite sensuri cu înțelesul de „îmbrăcăminte”. – Der.
(în)sovoni, vb. (a se voala, a se acoperi cu un
văl).