șomoiág (-iégi),
s.m. –
1. Mănunchi de
paie. –
2. Smoc, ghemotoc. – Var.
șumuiag, șumuiog, șomoiog, șomuiog, șumoiog, șumuiac, șumuioc etc.;
șomoldoc, șomîltoc, șomultoc, șomoltoc etc. Origine incertă. Se consideră
drept der. din mag.
csomó (Tiktin; Candrea; Scriban), sau din mag.
csormolya, cf.
ciormoiag (Gáldi,
Dict., 97) sau din mag.
szóma „
paie” (Cihac, II, 528). Mai probabil e
vorba de o creație expresivă, după
cum o demonstreză corespondența cu
șomîc și tratamentul var. – Der.
șomoiegi și var., vb. (a
freca, a
șterge cu nu
pumn de
paie);
înșomoltoci, vb. (Mold., a înfofoli).