sofrá (-ále),
s.f. – Măsuță
joasă pentru mîncare. – Mr.
sufră. Tc.
sofra, din arab.
süfret „provizii de
drum” (Șeineanu, II, 324; Lokotsch 1937), cf. ngr. σοφρᾶς,
alb., bg., sb.
sofrá. – Der.
sofragiu (var.
sufragiu), s .m. (
om de serviciu, ospătar), din tc.
sofraci, cf. ngr. σοφραντζής, bg., sb.
sofradžija;
sufragerie (var.
sofragerie), s.f. (
cameră unde se servește
masa). Cf.
sufertaș.