slugér (-ri),
s.m. –
1. Dregător, slujitor la
curte, intendent principal al
curții și al armatei,
boier de rangul al treilea,
titlu rămas onorific după 1738. –
2. Titlu de noblețe asimilat de Regulamentul Organic
gradului de locotenent și sublocotenent. – Var.
sulger, sulgear. Origine îndoielnică. Pare să provină de la
slugă, cu suf. de
agent -
ar,
fiind vorba într-un anumit
fel de
șeful servitorilor de la
curte, cf. sb.
služar „
slugă”; var. ca la
clucer, culcer. Der. de la
sulgiu (Tiktin; Scriban) nu pare verosimilă și nu se justifică semantic. – Der.
slugerie (var.
sulgerie), s.f. (demnitate de sluger);
slugereasă (var.
sulgereasă), s.f. (
nevastă de sluger). Din
rom. provin sl.
služarĭ și ngr. σλουτσιάρις (Meyer,
Neugr. St., II, 78).