șíștor, -oáre,
s.m. și f.
1. (pop.; s.m. și f.) fiecare dintre bucățile de lemn (sau de fier) prinse la
capete în târcoalele prâsnelului de la moară și care se angrenează cu măselele roții.
2. (reg.; s.m.; la pl. cu forma:
șuștori) fiecare dintre bucățile de lemn prinse în jurul roții sau al carului, care pune în mișcare joagărul.
3. (reg.; s.f.) fuscel la loitră.
4. (reg.; s.f.; în forma:
șuștoare) spetează (la grapă).
5. (reg.; s.f.) fofelnița vârtelniței.
6. (reg.; s.m. pl.; în forma:
șuștori) fălceaua meliței.
7. (reg.; s.f. pl.) fiecare dintre chingile de fier orizontale care întăresc ușa unei case.
8. (reg.; s.f. pl.) fiecare dintre grinzile între care se fixează fereastra.
9. (reg.; s.m. pl.) fiecare dintre stâlpii verticali care sprijină ștreașina casei.
10. (reg.; s.f. pl.) fiecare dintre bârnele care mărginesc intrările strungii la o stână.
11. (reg.; s.m.) par ascuțit care se pune în vârful caselor țărănești.