șindí (-désc, -ít),
vb. –
1. A
tăia. –
2. A
lovi cu un
cuțit. – Var.
șindri, șundri. Țig.
šin-, participiul
šindo- (
Graur 186;
Graur,
BL, IV, 199; Vasiliu,
GS, VIII, 125; Juilland 173). Pentru
r infix, cf.
șind(r)ilă. Cuvînt de Arg., ca și der.
șindeală, s.f. „
briceag,
cuțit”, din țig.
sindealo.