sidéf (-furi),
s.n. – Nacru. – Var. înv.
sedef. Mr.
sidefe, megl.
sidef. Tc.
sedef, din arab.
sadef „
scoică” (Șeineanu, II, 321; Roesler 602; Lokotsch 1750; Ronzevalle 110), cf. ngr. σιντέφι, bg., sb.
sidef. – Der.
sidefiu, adj. (ca sideful);
sidefat, adj. (ca de
sidef, se
zice despre hîrtie).