serdár (-ri),
s.m. –
1. General turc, de cavalerie. –
2. (Mold.) Comandant militar de la frontiera Nistrului. –
3. (Munt.)
Boier de rang mijlociu,
primul din
categoria lui,
șeful armatei, inspector
general al poștelor și comunicațiilor. –
4. În
sec. XVIII-XIX,
titlu nobiliar,
boier de rangul al treilea, asimilat de Regulamentul Organic cu
gradul de
căpitan. – Var.
sărdar. Tc. (per.)
serdar (Roesler 603; Șeineanu, II, 319; Lokotsch 1851). – Der.
serdăreasă, s.f. (
nevastă de
serdar);
serdăresc adj. (de
serdar);
serdărie, s.f. (funcția de
serdar);
cîrcserdar, s.m. (în primele decenii
ale sec. XIX,
căpitan de jandarmerie rural), din tc.
kirkserdar.