séceră (-ri),
s.f. –
1. Unealtă agricolă manuală pentru recoltat cereale. –
2. Seceriș, recoltă. –
3. Timpul recoltei. –
4. Semilună,
lună în
creștere. – Var.
secere. – Mr.
seațire, megl.
sęțări. Lat.
sĭcĭlis (Pușcariu 1573; REW 7900), cf. ven.
sezola. – Der.
secera, vb. (a
tăia cu secera, a
cosi; a anihila, a devasta; a
trage cu
arma automată; a recolta, a
culege; a
ucide, a elimina, a suprima);
secerător, s.m. (
om care seceră);
secerătoare, s.f. (
mașină de secerat);
secerătură, s.f. (recoltă, secerat);
secerar, s.m. (august);
seceriș, s.n. (recoltare, secerat);
secerea, s.f. (
plantă, Gladiolus imbricatus);
secerăciune, s.f. (înv., secerat);
secerue, s.f. (
Banat,
plantă).