scríe (-íu, -is),
vb. –
1. A
așterne pe hîrtie cu
ajutorul unor
semne grafice
cuvinte, texte etc. –
2. A
compune. –
3. A coresponda, a comunica prin scrisori. –
4. A desena, a
picta, a reprezenta. –
5. A înscrie, a înregistra. – Mr.
scriu, scrișu, scriat, scriire. Lat.
scrĭbĕre (Pușcariu 1564; REW 7745; Densusianu,
GS, II, 12), cf. it.
scrivere, prov., cat.
escriure, fr.
écrire, sp.
escribir, port.
escrever, alb.
skruan (Philippide, II, 654). – Der.
scriere, s.f. (acțiunea de a
scrie;
scris, compoziție);
scriitor, s.m. (
persoană care
scrie,
autor, publicist,
diac);
scriitoraș, s.m. (scriitor
fără valoare, gazetăraș; caligraf, grefier);
scriitoricesc, adj. (de scriitor, literar);
scriitură, s.f. (
scris, grafie);
scris, adj. (redat prin
scriere; predestinat, fatal; desenat, reprezentat;
frumos, drăguț);
scris, s.n. (
faptul de a
scrie; grafie, poruncă,
ordin; pl., acțiuni,
efecte bancare);
scris, s.m. (
bărbat predestinat
drept soț, logodnic,
mire);
scrisă, s.f. (destin,
soartă);
scrisoare, s.f. (
scris;
epistolă;
act, document
scris; înv.,
descriere). Cf.
scriptură. Der. neol.
script, s.n., din lat.
scriptum (
sec. XIX); scriptic, adj. (
scris, se
zice despre examene), din germ.
Skriptum (Candrea);
scrib, s.m., din fr.
scribe;
adscrie, vb.;
circumscrie, vb.;
descrie, vb.;
înscrie, vb.;
prescrie, vb.;
proscrie, vb.;
subscrie, vb., din lat., cu
adaptare la
conjug, lui
a scrie.